Temperați MAGAoaia!

Dorian OBREJA

Conform dicționarelor, prin măgăoaie se poate înțelege: obiect supradimensionat; persoană înaltă și corpolentă; difuzor; sperietoare de păsări; sirenă de semnalizare. Așadar, sunt destule sensuri dintre care, sunt convins, îl veți alege pe cel mai adecvat subiectului rândurilor de astăzi, cu atât mai mult cu cât, din titlu, am adaptat termenul, care a devenit MAGAoaie (prietenii înțeleg de ce!).

Înainte de a trece mai departe, rememorez: am fost singurul jurnalist care, anul trecut, prin luna iulie, scria un editorial cu un titlu mai mult decât limpede –„Biden și Trump – la pensie!”. Aduceam ca argumente, în sprijinul acestui îndemn, considerentul că,  „în mod evident, cel mai puternic om de pe pământ  nu trebuie să aibă slăbiciuni și vulnerabilități, inclusiv cele generate de o vârstă avansată!”. Și mai subliniam că „spectacolul” oferit de lupta pentru re/câștigarea ipostazei de „cel mai puternic om din lume”, în care protagoniști sunt doi bătrâni, unul uituc și altul coleric, ar putea fi unul care să stârnească zâmbete, de nu ar fi unul trist, generator de îngrijorare maximă”.

Retragerea, forțată, a lui Biden nu a rezolvat decât pe jumătate problema. Instalarea, în ianuarie, lui Trump la Casa Albă a generat începutul unui soi de reality- one man- show cum nici americanii nu au mai văzut și, după cum rezultă din sondaje, nici tot mai mulți americani nu prea mai digeră: susținerea de care se bucură actualul președinte al SUA este de doar 37-44%. Personajul se referă la orice și oricând (mai puțin, deocamdată, din baie), de la războaie (pe care le „încheie” rapid), la presupusa cauză a autismului, de la taxe și impozite, la generalii cu burtă și barbă, enunțând păreri, dar, mai ales, sentințe. Dacă cineva ar  binemerita rolul unei moderne Mafalda, acela este, cu certitutidine, Donald atoateștiutorul, numai că el nu se mulțumește a fi omniscient, încercând a fi și omnipotent. Într-un asemenea ritm și cu o asemenea gamă tinzând spre infinit de subiecte, este inevitabil să nu se producă gafe, confuzii, erori mai mici sau mai mari. Care, de la înălțimea (importanța) Biroului Oval, pot avea consecințe de tot felul.

Desigur, președinții-izvor de gafe nu sunt o noutate pentru SUA: s-au înscris în acest profil și Clinton sau Obama, iar Bush junior a devenit chiar campion (există volume întregi de „bushisme”). Numai că gafa e una, iar o atitudine sintetizată în expresia „eu am dreptate – tu ești un prost” este cu totul altceva. Poate vă mai aduceți aminte de „meciul” Trump-Zelenski din 28 februarie 2025. Niciodată, în relațiile internaționale, nu s-a mai consemnat un asemenea eveniment, cu toate fațetele și conotațiile lui. Recent, în același Birou Oval, au avut loc discuții Trump-Netanyahu despre un acord privind  fâșia Gaza; apoi, președintele american a făcut declarații, ulterior cumva neconfirmate/nesusținute de premierul israelian, care a părut chiar să meargă până la a modifica textul oficial al acordului, așa cum a fost publicat de Casa Albă!

Stilul vehement, chiar agresiv al luiTrump și deciziile sale controversate/contestate au contribuit deja, din ianuarie până acum, la nemulțumiri nu doar în SUA (cu o populație mai divizată ca niciodată), ci și în multe țări ale lumii, intrate, fără de voie, într-un război economic. Pentru ca, în următorii 3 ani de mandat, lucrurile să nu se agraveze, e nevoie ca actorul principal să se tempereze. Sau să fie temperat, dacă pensionat nu se poate...