Crin Antonescu se dă re-înflorit

Pesediștii și liberalii sunt pe cale să își aleagă omul. L-au găsit orbecăind prin trecut, l-au scuturat de praf și de lenea-i și plictiseala lui proverbiale, l-au plimbat nițel pe la cîteva televiziuni ca să arate că, după ani de pokereală și flecăreală, pare că s-a întors și muncește iar în politică. La cît de împiedicat vorbesc liberalii și pesediștii pe la televiziuni, la ce incultură îi îneacă, repetentul Crin Antonescu arată mai cult și mai cu vorbele la el decît toată armata de mahări și vicepreședinți din cele două partide.

Și, pe deasupra, Crin Antonescu este un om sigur. Sigur la golăneli. Sigur nu își pune poalele în cap, sigur știe să tacă despre orice mînărie, sigur poate fi ținut la pripon, sigur că se face că plouă la învîrtitul banilor, sigur că este conectat și cu SRI, Eduard Hellvig fiind omul său de încredere și de fonduri.

Pentru PSD și PNL, Crin Antonescu este cel mai sigur posibil candidat la fotoliul de la Palatul Cotroceni.

Crin Antonescu poate reînflori pentru toți. Și pentru clanul de Sălaj, și pentru grupul de la Cluj, și pentru banda de la Buzău-Brăilă, și pentru cea care controlează județul Ilfov. Cu franceza lui foanfă, nu va pricepe nici un reproș și nici o critică și nici o trimitere din presa lumii, necum americană. Cu Crin, se pot scălda în cumițenie și mediocritate, în vorbărie nesfîrșită care să învăluie mereu învîrteli și petreceri, apucături boierești și vacanțe. Crin Antonescu, pe lîngă hămesiții și proletarii refugiați și mascați din partide, este finețea, eleganța, lenea, tocatul timpului și promisiunea amețitor formulată la un loc cu șmecheria prețioasă, cu tactul și ironia de spadasin care își etalează măiestria în numele unei adunături în faza de coagulare ca bandă. Crin poate învălui, chiar îngropa, în petale, parfumuri și floricele tunuri și escrocherii din banii publici, poate mima prietenia politică și poate închide ochii la orice șmecherie și golăneală, chiar mai bine decît a făcut-o cu Victor Ponta.

Crin Antonescu are resurse pentru regaluri de aparență și farafastîc. Nu contează că în viața lui n-a dus nimic la bun sfîrșit, că a tot început cîte ceva pînă a devenit un clasic al începuturilor ratate.

După mintea multora, Crin Antonescu ar putea explica, justifica și împacheta orice și, în același timp, nu i-ar deranja pentru că nici el n-ar suporta să fie tulburat de la partidele sale.

Adică, am fi drogați cînd suntem pe cale să înțelegem că supărarea ne vine de la chiar vrăjeala și învîrtelile lui Crin Antonescu și Victor Ponta, ale lui Valeriu Stoica și Vasilică Cîțu, ale lui Ludovic Orban și Adriean Videanu plus Vasile Blaga, și puteți scrie mai departe nume după nume, vedete liberale după personalități liberale pînă vă doare mîna și a doua zi să începeți dis-de-dimineață cu lista PSD, deschisă de Viorel Hrebenciuc și de Miky Șpagă și cu cine mai vreți că nu prea există riscul de a greși.

Și că ei au fost drogul nostru politic de care vrem să scăpăm.

Cum ziceam, Crin Antonescu face pe înțeleptul și se întreabă de unde vine supărarea populației fără să-și dea seama că și el face parte din răspuns și din explicația la revoltele oamenilor sătui de atîta amăgire.